Nu poti defini ceva ce nu exista, sau ma rog poti defini ceva ce exista doar in imaginatia oamenilor, facand o descriere a ceea ce isi imagineaza, nu a ceea ce este de fapt. Am revenit asupra faptului ca nu poti defini ceva ce nu exista pentru ca mi-a venit in minte un cuvant:"klingonian". Toata lumea stie ce este, toata lumea il poate descrie, in mare, unii au inventat si limba klingoniana, dar toata lumea stie ca nu exista-sau ma rog, este foarte posibil ca unii sa il creada la fel de real ca si democratia in care traiesc:). Pornind de la definita binecunoscuta a klingonianului, sau ca fim completi, ne putem duce si spre romulan, putem incerca sa definim si prietenia. Prietenia in conceptia publicului avid de dezamgiri si de discutii de genul"eheee cate am facut eu pentru el/ea" este o "institutie" in care intalnesti un om, sau mai multi si oamenii aceia te ajuta la greu, ca doar nu la bine, iti sunt aproape, se sacrifica si alte activitati de genul, nobile si nepatate.Toate bune si frumoase pana acum(si nu ma refer la amice) ci la cuvintele anterioare dar sa trecem totusi la lucruri serioase, cu zambetul pe buze. Prietenia nu este nici sacrificiu, nici ajutor la greu, ea este definitia generala a unor oameni care te inconjoara, in fapt tot universul tau, pentru ca desi suntem aproape sapte miliarde de oameni in lume, tu nu ii cunosti pe toti, nu ai raporturi de nici un fel cu marea majoritatea a populatiei. Sa zicem ca in mare, cunosti mai mult sau mai putin: 150 de persoane, din care sunt, fosti colegi, colegi, cuvantul coleg e de baza si bineinteles, prietenii fostilor colegi si asa mai departe. Din ei, cu tot cu copilarie sa zicem ca te apropii maxim de 10-care ramane micul tau nucleu cu care vorbesti mai des, iesi etc. Ganditi-va toti la "prietenii vostri": care sunt de fapt activitatile care va definesc prietenia? Sacrificiul, ajutorul la greu de mai sus, toate astea facute in timp ce "recitati" din Republica lui Platon? Daca spuneti ca toate astea vi se intampla, poate ar fi bine sa chemati medicul, sa va dea medicamentele si sa ma slabeasca camasa de forta. Prietenia este doar o raportare, o comparatie intre membrii grupului. Membrii se raporteaaza unul la altul, isi masoara statusul social, si in functie de ce iese vine si confortul lor sau lipsa confortului. Pentru ca dupa cum am spus, in fapt acesta este tot universul nostru, cunoscut, care conteaza. Nu va conta cum esti in comparatie cu cineva pe care nu il cunosti. Cei cu care socializezi si ii numesti prieteni buni, foarte buni, cei mai buni, cu care bei o bere, sau 15 daca sunteti chiar prieteni buni, sunt doar un public in fata carora va exprimati frustrarile, in fata carora debitati cele mai mari minciuni si prostii, care in cel mai bun caz va lasa sa vorbiti, doar ca spuna si el la randul lui o minciuna mai mare. Ce fac doi oameni care inca nu sunt prieteni? Raspuns-e posibil ca inca sa se respecte. Ce fac "prietenii"? Isi permit lucruri, esti poligonul lui de incercare pentru cele mai abjecte lucruri, de la mirosuri, pana la cuvinte. Intreb iar, ce fac doi barbati care tocmai au deveni prieteni? Isi vorbesc obscen. Prietenul tau cel mai bun, se pisa in fapt pe tine, exact cum se pisa cainele pe pom, isi marcheaza teritoriul si cand nu mai stai sa se pise, esti un "pom bulangiu". Prietenul tau nu iti vrea binele si nu ti l-a vrut niciodata, sau ma rog, "iti vrea binele" atata timp cat nu il depasesti din punct de vedere social si il lasi sa iti ragaie in fata. Ce este un fost prieten care a ajuns mai bine?" Este unul cu nasul pe sus, arogant si asa mai departe. Grupul social-prietenii, din care faci parte, te vrea unde esti acum, ba chiar va avrea grija sa te niveleze. Ei sub vesnicul auspiciu al "vrerii de bine", te vor apostrofa de fiecare data "cand nu faci" nimic, dar cu atat mai mult se va pune in miscare toata masinaria cand vei face cu adevarat ceva, cand ii depasesti, cand indraznesti sa scoti capul, pentru ca in grupul ala de zece, se fac schimbari, cineva creste, cineva scade, nu se poate altfel, iar cel ce scade desi el e constant nu va accepta niciodata noile realitati. Va parea dur ce scriu, dar da, prietenii sunt potential cei mai mari dusmani, pentru ca ai facut greseala sa le spui cam totul despre tine si cu prima ocazie cand vei indrazni sa te revolti, iti vor spune cu o precizie de "sniper" modern, cam tot ce le-ai destainuit de-a lungul timpul, desi pareau foarte distrati cand le povesteai. O alta modalitate de marcare a teritoriului si de nivelare este "ajutorul care nu schimba nimic" si deobicei facut fara sacrificiu din partea lor:o cinste cu o bere, un fursec fortat. E modalitatea lor de a nu plati un psiholog sa incearce sa le creasca stima de sine si te "platesc" pe tine mai putin ca sa poata sa se laude apoi, cate au facut pentru tine, in fapt nimic substantial, doar asa cat sa te tina in grup, sa nu iesi complet, pentru ca el ar ramane ultimul si ar deveni pomul pisarii prietenesti. Ghinionul este ca deobicei, pozitia pe care ai intrat in grup, tinde sa se pastreze cam mereu, eventual sa scada(am explicat mai sus motivele). Stiu ca obisnuita si frica de necunoscut ne face sa pastram "aceste prietenii" dar daca simti ca nu progresezi, ca se intampla tot ce am descris, trebuie sa ai un pic de curaj sa iesi, in fond nu ai contract cu nimeni. Vei gasi foarte usor altii cu care sa socializezi in felul asta cel putin, ideea este ca iti dai o noua sansa, cand vezi ca dupa cateva zile, isi ridica piciorul si te crede pom, ii dai una peste botul lui de caine:). Sfatul meu sincer este sa ignorati tot ce am scris si sa credeti in prietenie si in nobilitatea celor zece:). Mi-e cunoscut numarul asta zece, parca era ceva cu Gomora si cu gasirea a macar zece oameni "drepti". Acum nu mai stiu daca i-o fi gasit, pesemne ca nu. As putea sa scriu"credeti in prietenie, dar nu credeti in prieteni" dar nu o voi face, as aduce totusi prea mult optimism intr-o postare negativisto-cenusie.