Viaศa, ca tip de organizare a materiei, are un singur scop: perpetuarea. Ca sฤ rฤspundem uศor la รฎntrebarea „care este scopul nostru ca indivizi”, trebuie sฤ ne uitฤm la ce a investit natura cel mai mult รฎn noi, iar rฤspunsul este รฎn „capacitatea de a ne รฎnmulศi”. Individul conteazฤ foarte puศin din punctul de vedere al vieศii. Trฤim puศin, ne รฎmbolnฤvim uศor, toate gรขndurile ศi trฤirile noastre conteazฤ ศi ele prea puศin. Majoritatea nu vor fi ศinuศi minte dupฤ o generaศie de la moartea lor. Pentru naturฤ conteazฤ specia. Dar nici pentru menศinerea speciei nu se fac eforturi deosebite. Puศin รฎi pasฤ vieศii รฎn ansamblu dacฤ disparem noi ca specie, dar supravieศuiesc ศobolanii. Pentru cฤ avem vieศi atรขt de scurte ศi triste de multe ori, am inventat religia, care a รฎnceput sฤ „rezolve” unele dintre temerile noastre: „eศti nedreptฤศit aici, dar stai liniศtit cฤ vei avea o viaศฤ veศnicฤ”, ศi astfel mulศi oameni รฎศi uศurau traiul zilnic prin acea speranศฤ. Cei ce sunt religioศi sunt รฎn scฤd...
De ce societatea este รฎn halul in care este? Pentru cฤ รฎn majoritatea funcศiilor cheie au ajuns acei foศti elevi "care รฎศi uitau caietul acasฤ" cรขnd erau รฎntrebaศi dacฤ ศi-au fฤcut tema. Acest obicei a fost perpetuat ศi acum, la maturitate, cรขnd รฎn loc sฤ-ศi facฤ treaba ei sunt ca ศi atunci preocupaศi sฤ inventeze o minciunฤ, fฤrฤ jenฤ. Atunci noi rรขdeam de ei pentru cฤ minciuna lor era evidentฤ. Acum rรขd ei de noi pentru cฤ minciuna, incompetenศa ศi snobismul lor sunt la fel de evidente, numai cฤ acum ei ne controleazฤ la teme ศi ne forศeazฤ sฤ-i credem.