Ce am înțeles eu în această perioadă?
Am înțeles cum se instituie o dictatură, observând acest lucru pe viu. Autorii lucrărilor istorice care scriu despre regimuri dictatoriale par foarte intransigenți cu privire la lipsa de revoltă a populațiilor înrobite, dar este foarte probabil ca ei înșiși să nu recunoască semnele unei dictaturi în care ar trăi sau dacă ar recunoaște, probabil nu ar reacționa. În consecință, lupta impotriva dictaturii e importantă doar în timpul ei, nu la 30 de ani după. Ce mai contează să le dăm dreptate vocilor care au tras un semnal de alarmă, după, dacă răul este deja făcut? În speranța că vom recunoaște urmatoarea încercare de înrobire? Vi se pare că am învățat ceva? Nu, mai degrabă citim despre perioadele negre din istoria noastră, ne mirăm, ne oripilăm, dar după aia facem fix la fel ca cei dinainte. Încă ceva, nimeni dintre dictatori nu îți va spune că trăiești într-un regim dictatorial, este treaba ta să înțelegi limitele și să acționezi.
Toți îți vor spune că fac acele lucruri pentru binele tău. O mare parte din populație se va adapta la noile condiții, nu cred că este vorba numai despre manipulare, ci de frica de excludere, de frica de suferință sau acel "ne descurcăm noi cumva", "mie nu mi se va întâmpla". Este nevoie, bineînțeles, și de o ideologie ca oamenii să aibă o bază pentru a se minți când decid să nu se opună: "fac asta pentru că". E greu sa accepti că trăiești intr-o dictatură și nu faci nimic, mult mai ușor este să îți impui sa crezi, de aceea nu este importantă complexitatea ideologiei, este important să existe, ca să te agăți de ea. Ideologia nu înseamnă doar ceva politic, ci orice idei care ne dau nouă motivul să actionăm într-un fel. Am mai înțeles că indiferent cât m-aș informa eu sau altcineva, specialist sau nespecialist, în viața reală, efectiv nu va conta, pentru că deciziile se iau în cele din urmă pe calapodul: "că asa vreau eu". Întâi, dacă are răbdare cu mine va încerca să mă manipuleze, apoi dacă nu reușește, mă va discredita dacă nu fac ceea ce a încercat să mă manipuleze și apoi mă va forța. Argumentele nu vor conta deloc. Pentru că noi de multe ori credem că cei ce vor să ne impună, nu înțeleg și dacă ne chinuim să citim, să aducem argumente, se vor uita uimiți la noi și vor renunța.
Nu, suntem doar un inconvenient pentru ei, care nu tăcem odată naibii din gură și executăm ordinul. Ei știu mai bine ca noi că sunt niște absurdități ceea ce ne cer, dar o fac pentru că pot. În consecință tot ceea ce discutăm noi la nivel macro și foarte mult la nivel micro, sunt fix discuții care contează doar pentru socializare și poate să ne dezvoltăm niște abilități de comunicare. "Ar trebui să se", "nu ar trebui să se" contează doar pentru a enerva interlocutorul și nimic mai mult, sau o modalitate de a noastră de a ne închipui că ar conta ce spunem. Nu spun că cei ce decid sunt niște zei și noi niște purici, că ei ar fi inteligenți și noi proști, ci zic că ei iși exercită puterea în mod discreționar. Nici nu descurajez pe cei ce vor să opună, dar trebuie pornit de la realitate. Oamenii de-a lungul istoriei au avut mereu o mare problemă să se opună unei puteri discreționare, au acceptat cele mai mari tâmpenii, dacă veneau pe lanț ierarhic sau piramidabil. Chiar nu folosește să gandim pozitiv și să cântăm împreună "We are the world", decât dacă vrei să iti imaginezi că ai reprezenta ceva.