"Now I will tell you the answer to my question. It is this. The Party seeks power entirely for its own sake. We are not interested in the good of others; we are interested solely in power, pure power. What pure power means you will understand presently. We are different from the oligarchies of the past in that we know what we are doing. All the others, even those who resembled ourselves, were cowards and hypocrites...." George Orwell, 1984(In traducere libera puterea este doar de dragul puterii si as adauga eu...saracia noastra este doar de dragul bogatiei lor, oricate vorbe nobile, reprosuri, discursuri s-ar ascunde in spatele acestor fapte).
In mod normal, in Romania, dupa un calcul simplu al veniturilor oficiale cetanetesti, 93,8%(cu aproximatie) dintre locuitorii acestei tari ar trebui sa fie declarati Saraci-adica, daca prin reducere la absurd, 10 oameni ar citi ce am scris, 9 dintre ei plus macar o pulpa din al 10-lea ar trebui sa fie declarati saraci lipiti, sau dezlipititi ca si lipiciul costa bani.Dar cum in Romania, cea mai mare crima este sa recunosti ca esti sarac, ca suferi, putem sa ne declaram linistit, "Tara cea mai saraca din lume, cu nici un sarac", cred ca de aici reiese si cea mai jignitoare vorba de duh romaneasca:"ba saracule", dar este jignitoare doar daca te prinde cu fata si chiar si atunci te uiti un pic in spate, sperand ca interlocutorul se adreseaza altuia. Ba chiar continui intrebarile speriat ca ti-a vazut cheltuiele la intretinere sau ca te-a vazut punand benzina de 20 de lei:"Hai ma, doar nu vorbesti serios, chiar tu crezi ca sunt sarac?" si cauti cu privirea altul care pare un pic mai necajit ca tine, sa razi primul:"ha, ha, ia uitee ce tenesi are ala" -ti-a trecut glontul pe la ureche, era cat pe ce sa te creada lumea sarac si toata investitiile tale in telefon, blugi din mall si freza sa fie absolut degeaba, ca sa nu mai spunem ca toate investitiile au fost facute dupa ce ai ascultat un guru pe youtube care sa iti spunea cum gandirea optimista iti transforma viata. Nu e problema ca blugii tai sunt rupti intre picioare, ei sunt noi atata timp cat nu se vede ruptura. Ma si mir ca am reusit sa prezint intr-o nuanta relativ comica aceasta situatie dezastroasa.
In acest spatiu caprinitic(mioritic) exista doua mari posibilitati de a face compromisuri, sa spunem ca esti o persoana relativ tanara-adica 3 ani de viata de caine. Prima-ai o viata fara prea mari griji din punct de vedere financiar-in concluzie simpla, parintii tai deja au facut compromisuri-caz in care ii divinizezi, te rog frumos, cand ei nu sunt acasa, mergi la cel mai mare dulap, deschide-l usor, scoate-ti ochelarii de "manz", pune te rog i-phone-ul in buzunar si uita-te. Stiu ca privirii ii ia ceva timp sa se obisnuiasca cu realitatea, dupa ce ai trait in realitatea ta virtuala. Da costumul tatalui intr-o parte, parca se vede ceva alb:nu striga, stiu, e un schelet, cauta dupa el, e alt schelet si altul. Sunt "scheletii" parintilor tai din dulap, nu plange dezamagit/a, este loc destul si pentru scheletii tai, ti-au lasat un loc mai mic sperand ca nu vei avea atata nevoie. Nu te supara pe ei, supara-te pe sistemul care i-a determinat sa faca compromisuri. Era de-ajuns sa le calculezi salariile din ultimii 20 ani, sa vezi cat au cosumat numai cu tine ca sa iti dai seama ca ceva nu iese la socoteala. Stiu ca ti-au spus mereu ca ei sunt harnici si altii lenesi si de asta voi aveti si altii nu au. Te duci inapoi, infricosat si acoperi ce ai vazut, supriza, cineva stie de scheleti, chiar inainte de a fi acolo, cei care au grija ca sa ai doar doua alternative. Si cum ajungem la cea de-a doua posibilitate de compromis.
O vom numi C2-s-ar putea sa fie cazul parintilor tai sau bunicilor tai sau a unor tineri saraci. Sa luam cazul tanarului sarac:pe scurt el are urmatoarele scenarii:1 scoala maxim liceu, rezulta vanzator(daca are noroc) rezulta 1000 lei salariu, rezulta....chirie, mancare viata sociala(lipsa) si un rezulta mare, rezulta compromis, probabil furt-caz in care incepe formarea scheletului pe care l-ai vazut tu, poate rezulta credit la banca pe care nu i-l poate returna, rezulta excludere sociala-rezulta tenesi urati. Vei spune ca viata e pentru invingatori-nu e pentru invingatori, viata e pentru oameni, oameni pe care ii vei cauta cu privirea sa iti spuna o vorba buna cand scheletii alor tai vor iesi la iveala. C2-2 varianta cand tanarul sarac continua scoala, alegand o facultate. O facultate care il poate duce catre profesorat, caz in care va avea salariu mic, va fi nevoit sa determine elevii sa vina meditatii, caz in care ani mai tarziu il vei arata cu degetul si vei spune ca invatamantul e la pamant. Aproape orice alta facultate si profesie este inchisa tanarului sarac. Vei spune ca sunt exceptii:poate da, poate nu, poate nu i-ai aflat inca compromisurile si chiar de-ar fi o exceptie cineva, o tara nu traieste din exceptii, o tara traieste din oameni, din medie.
Nu voi da vina pe voi, ca altii, nu va voi numi prosti, incapabili sa intelegeti, nu va voi cere sa iesiti in strada, pentru ca nu stiti ce sa faceti acolo si nu veti sti, dar recunosc ca mi-ar placea sa vad macar o rezistenta "tacuta", sa vad functionarul de la primarie cum empatizeaza cu cel caruia ii incaseaza taxele, macar din privire sa ii arate ca i-l intelege, sa vad angajatul bancii ca renunta la eventualul lui concediu in strainatate si ii spune celui caruia urmeaza sa ii dea credit ce drama il paste. Vreau sa vad medicul care intelege in mod activ ca nu numai familia lui conteaza, ca nu numai ce masina ii va cumpara odraslei, conteaza, vreau sa se gandeasca toti ce drame provoaca prin orice actiune a lor. Daca oamenii ar fi pregatiti pentru drame, cum gresiti credeti, cand nu e vorba de viata voastra, nimeni nu ar mai plange, nu ar mai fi depresii, tristeti.
Stiu ca v-ati format un mecanism ingenios sa uitati raul imediat facut altora si sa nu uitati raul facut voua de catre altii si mai stiu ca va ganditi ca daca laudati sistemul si regulile lui care provoaca drame, se va uita de scheletii vostrii... Nu stiu ce sa zic, sistemul isi devoreaza slugile mai repede cateodata. Sunteti si suntem niste victime si victimile ar trebui sa se uneasca, nu se se faulteze, daca nu in strigat, macar in murmur si in ganduri.